Posts under Strângere de fonduri Category

Nicoleta a trait in fiecare an al vietii ei cat au trait 10 copii la un loc intr-un an. Realitatea ei subiectiva s-a construit pe evenimente traumatizante, incepand cu varsta de un an si patru luni. A mers in picioare, a articulat primele cuvinte, a invatat despre soare, plante, oameni, animale, cer sau viata, in genere, in spatele geamurilor unor spitale aglomerate si imbibate de dureri, speranta sau lipsa de speranta si boli.

Un hematom localizat pe gingia de jos a fost inceputul precoce al suferintei ei, de 13 ani incoace. Spitalul Clinic Fetesti a trimis-o urgent la Spitalul Clinic de Urgenta pentru Copii „Marie Curie” din Bucuresti cu suspiciunea de leucemie. Analiza maduvei osoase a inlaturat aceasta suspiciune si a completat certitudinea unei boli la fel de grave si anume aplazia medulara (diminuarea numarului de globule rosii, globule albe si plachete). Medicii specialisti de la Institutul Fundeni au alaturat diagnosticului initial primar alte doua, asociate : hipotrofie staturo-ponderala (intarziere in crestere) si bradicardie sinusala (semnalele electrice care mentin bataile cardiace la o anumita frecventa regulata sunt intrerupte, rezultand o frecventa cardiaca joasa).

In sase ani de internari consecutive pe perioade lungi in clincile romanesti, Nicoleta a experimentat cu risc vital maxim „consumul excesiv” de cortizon, prednison e.t.c., fara pauzele obligatorii. Este un miracol ca este o supravietuitoare a bolii si a … tratamentului. Un medic cu inima mare (un spirit „mesianic” centrat pe ajutorarea celor aflati in suferinta), italian de origine romana, intr-o discutie informala, imi spunea deunazi ca experimentele medicamentoase care se fac in Romania sunt de neinteles. Tratamentele sunt agresive si anuleaza sansa organismului de a se replia si reabilita in mod natural.

La un moment dat, aplazia medulara si simptomatologia complementara/ asociata afectiunii bazale, a determinat sistemul medical autohton sa abandoneze reduta ameliorarii afectiunilor ei, fara, insa, de a-i asigura plata cheltuielilor medicale in clinici vest-europene. Recomandarea primita: transplant de celule stem intr-o clinica italiana. Dupa doi ani de asteptare in van a aprobarii formularului E112, parintii si-au asumat singuri plecarea pentru investigatii si tratament in Italia.

Fratele Nicoletei, Mihai, spre bucuria unanima, este (a fost) donator compatibil. Bucuria s-a transformat in tristete, mai apoi in disperare, cand transplantul a fost anulat de o malformatie a creierului mic (malformatie Arnold-Chiari). Medicii italieni au decis efectuarea unei interventii chirugicale care a fost un succes (decompresiunea osoasa occipito-cervicala). Au eliminat, astfel, riscul paraliziei. A ramas, insa, imposibilitatea materializarii transplantului de celule stem. In acest moment, diagnosticul de aplazie medulara, a fost inlocuit de insuficienta medulara. Practic, situatia s-a imbunatatit in mod natural, ceea ce inseamna ca maduva produce in proportie de 45-50%, in conditiile in care, ani de-a randul, valorile initiale constante au fost de 10-12%.

Problema medicala la fel de grava o reprezinta si afectarea hematologica (hemoragiile, probleme de coagulare). Cea mai mica zgarietura este un stres major, pentru ca este foarte dificila hemostaza (oprirea sangerarii). O simpla atingere o invineteste. Organismul nu-i asimileaza hrana, de aceea mancarea este un chin pentru Nicoleta. Prezinta dureri permanente in zona ficatului si a splinei.

Are 14 ani, dar arata ca un copil de 8 ani.

Cazul Nicoletei este studiat si prezentat la diferite Congrese Medicale. Se cauta, in continuare, remedii alopate pentru vindecarea ei. Parintii fac un efort urias sa poata merge de 2 ori pe an in clinica italiana pentru investigatii si tratament. Au acumulat imprumuri de peste 30.000 Ron la banci. In iunie au fost programati pentru o biopsie osoasa, tratamente endocrinologice si stomatologice, dar n-au putut respecta programarea din lipsa banilor necesari tratamentelor, investigatiilor, transportului si cazarii.

Deseori , vorbeste in somn:” – Mami, scoate-mi perfuzia!”; „ – Nu ma intepa!”
Si-ar dori, totusi, sa se faca asistenta medicala, sa fie cat mai mult alaturi de copiii bolnavi, sa-i trateze cu respect, intelegere si delicatete .

Ce-si mai doreste Nicoleta? Sa ajunga in viata aceasta la Ierusalim, la Mormantul Sfant. Apoi, in ordinea intensitatii dorintei si a probabilitatii infaptuirii acestora: sa aiba un laptop si sa viziteze DisneyLand.

Dorinta care ii marcheaza existenta: sa nu mai fie nevoie sa intre pe usa unui spital. Isi intreaba mama, desi nu a capatat pana acum raspunsurile care sa o multumeasca si sa o linisteasca, de ce Dumnezeu nu ii daruieste sanatate si de este nevoie sa traiasca cu atatea restrictii (sa nu stea sub razele solare, sa nu manance capsuni, peirsici si caise, sa nu se loveasca e.t.c.).
Intr-o zi, va fi primi raspunsul la o intrebare pe care Nicoleta nu a indraznit, se pare, sa o puna: eu cand o sa ma fac bine? Cineva, undeva, va gasi remediul pentru aceasta boala.

Cazul Nicoletei va fi prezentat la Congrese medicale cu deznodamantul vindecarii. Si va sti ca nimic din experienta ei de viata nu s-a pierdut, ci a castigat valoare de miracol: miracolul fiintei umane supravietuitoare combinat cu miracolul stiintei si a vietii.

Acum, ne pregatim sa strangem minim 12.000 Eur. Ii vor ajunge pentru urmatorii 2,3 ani de tratamente si investigatii.

Donand 2 Eur prin sms trimis la 848 (numar gratuit) in retelele VODAFONE, ORANGE SI COSMOTE, ii daruim Nicoletei dreptul la o viata lipsita de suferinta fizica si plina de bucuria pura a darului primit.

De asemenea, puteti dona prin Romtelecom, formand :
0 900 900 301- 10 euro/apel
0 900 900 303 – 3 euro/apel
0 900 900 305 – 5 euro/apel
*Nu se percepe TVA.

Caz preluat de pe Fundatia Mereu Aproape