Skip to content

Posts under Persoane cu handicap Category

Dec. 13, 2011

Scris de Dan. 0 Comentarii

“Atunci cand poti umbla totul in jurul tau ti se pare normal, insa atunci cand nu e asa, ti se pare ca totul s-a intors impotriva ta si viata sta pe loc”.

 

Diagnostic:

“Ma numesc Malita Mircea Bogdan si de un an de zile privesc viata dintr-un scaun cu rotile, datorita unui accident in urma caruia am ramas paralizat de la mijloc in jos (paraplegie flasca).

Am trecut pragul multor clinici in speranta recuperarii, insa totul costa, iar restantele la banca si datoriile s-au adunat, fiind in pericol sa ne pierdem si locuinta. Pentru a putea face acea operatie care ma poate pune din nou pe picioare, e nevoie de foarte multi bani (150.000 eur), mult peste puterile noastre, insa sansa mea e la voi, cei cu suflet mare, care cititi aceste randuri si care puteti intinde o mana de ajutor. Asa poate voi putea fi din nou in pas cu viata. Va multumesc anticipat.”

Donatii:

Cont LEI: RO56BRDE020SV24306150200

Cont EUR: RO51BRDE020SV34458270200

BRD Arad Malita Mircea

Contact:

Malita Camelia – sotia lui Mircea

Tel.: 0769036712

BILET IESIRE DIN SPITAL

 

Dec. 5, 2011

Scris de Dan. 0 Comentarii

Descrierea cazului:

“Sunt o voce anonimă, din mulţimea celor prea mărunţi şi prea săraci ca să merite să li se dea atenţie de către politicieni.

Sunt din Iaşi. Până acum 5 ani am fost unul din puţinii specialişti care au reuşit să aducă bani europeni în România şi să mişte unele lucruri. Din puţinele mele bucurii actuale sunt Parcul Tehnologic de la Iaşi, Centrul Expoziţional Moldova, Reabilitarea arealului turistic al Mânăstirii Golia sau al celei de la Agapia, proiecte la care eu am facut partea economică; eram, evident, o parte dintr-o echipă mai mare, dar  foarte bună şi foarte dedicată. Aveam atunci o mică firmă, unde lucram cu prietena mea din copilarie. Acum 5 ani, înainte de Paşti, tatăl meu a murit subit. Şi în duminica în care eu îmi îngropam părintele, la Bucureşti prietena mea din liceu imi fura absolut tot din casă şi din firmă şi mă lăsa „cu hainele de pe mine” la propriu si cu un munte de datorii.

Am încercat să le iau pe toate în piept (eu cu probleme, mama rămasă singură, numai cu o pensie destul de modestă, fratele meu avea şi el, la rândul lui, probleme financiare la vremea respectivă), drept pentru care, după 5 luni am făcut primul AVC ischemic. Am rămas cu unele sechele uşoare, dar care nu ridicau probleme. Din păcate între timp, pe fondul stresului şi al problemelor materiale, s-a agravat problema tiroidiană pe care o aveam. Am fost operată de Basedow la 17 ani dar, datorită vârstei, nu s-a scos toată tiroida. Pe nodulul rămas au început să se dezvolte vreo 10-12 noduli de dimensiuni destul de mari. Atunci endocrinologul mi-a recomandat operaţie.

Din păcate, deşi operaţia a decurs aparent bine, la jumătate de oră după ce am fost adusă de la reanimare s-a instalat paralizia de corzi vocale. După ce s-a încercat, timp de 3 săptămâni, rezolvarea cu medicamente, mi s-a făcut de urgenţă o traheostomie şi în prezent, ca şi acum 3 ani, respir printr-un tub aflat în gât, aşa cum puteţi vedea în poză. În încercarea de a reglementa măcar problema cu traheostomia am trecut în anul precedent prin vreo 5 intervenţii, la Iaşi şi Bucureşti, la Institutul de fonoaudiologie. Din păcate în cursul uneia din intervenţiile de la Iaşi am mai primit ca „bonus” o hepatită C, care s-a confirmat prima dată la prima intervenţie făcută la Bucureşti.

Diagnostic:

Ca să rezumăm: paralizia de corzi vocale şi traheostomă, boala neurologică (sindrom talamic stâng, cu suspiciuni de scleroză multiplă, agravat de AVC-ul făcut acum 3 luni, în urma căruia mi s-a interzis complet să muncesc si să mă mai enervez în vreun fel, căci risc nu atât să mor la un eventual nou accident, dar să rămân paralizată,  o depresie foarte puternică, anemie, hepatită C.

Cât am mai putut lucra am lucrat, chiar la negru. Dar, din păcate, din cauza faptului că am lucrat mai mult la negru după 1989 nu am suficienţi ani pe cartea de muncă pentru o pensionare de boală, deşi comisia medicală de expertiză mi-a dat decizie pentru handicap şi pensionare cu gr.II. Am reuşit cu greu să-mi fac un dosar de pensie de handicap, l-am depus în aprilie şi abia acum am primit o confirmare că mi se va începe să se plătească pensia cu septembrie, adica din octombrie. O pensie… de 234 lei!

Ce se poate face cu ei? Nimic, în condiţiile în care, din cauza bolilor asociate (probleme endocrine, cardiace, neurologice, hepatice) am de luat multe medicamente şi ar trbui să beneficiez şi de un regim alimentar şi, poate, de recuperare medicală. Dar de aşa ceva nu mi-am pus încă problema, căci deocamdată nu ştiu cum să-mi duc zilele de la o lună la alta. Am noroc că încă mă ajută mama mea, dar are 73 de ani şi vă daţi seama câtă pensie poate să aibă, să ţină şi casa şi să mă ajute şi pe mine!

Aş avea nevoie de ajutor material să mă pot descurca în perioada asta, până reuşesc măcar să rezolv problema cu traheostoma şi să revin cât de cât la normal, să mă pot duce să-mi caut de lucru chiar la negru sau undeva înafară (vorbesc bine engleza şi franceza şi mă descurc în italiană), ca să mă pot redresa şi să îmi pot plăti şi datoriile.  Ar fi extraordinar sa pot să-mi strâng banii necesari pentru o intervenţie şi tratament afară, în Turcia sau Italia, pentru rezolvarea problemei cu traheostoma. Aş putea reveni astfel la o viaţă cât de cât normală.

 

Ajutor necesar:

O să mă întrebaţi cu ce mă puteţi ajuta. Cu ce vreţi şi cu ce puteţi. Pe mine lunar medicamentele mă costă aproximativ 200 euro, la care se mai adaugă cam 200 euro mâncarea şi contribuţia mea la cheltuielile de întreţinere ale casei.  In plus, mi-am plătit singură şi asigurările de sănătate, ca să pot beneficia de îngrijire medicală şi medicamente, deoarece din cauza bolii am fost nevoită să renunţ la locul de muncă.

Aş fi foarte fericită dacă, de exemplu, o editură sau altcineva care are nevoie de un colaborator extern, mi-ar oferi posibilitatea să lucrez, mai ales că am şi experienţă în ONG.

Pentru mine este o cinste şi o bucurie că m-am putut apropia fie şi prin intermediul unei scrisori, de un om cu suflet mare şi curat! Contează enorm, mai ales atunci când te simţi singur sufleteşte şi sunt momente când ai senzaţia că prin simplu fapt că mai trăieşti îi stânjeneşti pe cei din jur.

Contact:

Mihaela Vâscu

Mobil: 0746684077

E-mail: mihaelavascu@yahoo.com

 

Acte doveditoare:

(more…)

Dec. 5, 2011

Scris de Adrian Benchea. 0 Comentarii

 

 

Descrierea cazului
“Ma numesc Mihaela Georgescu, am 26 de ani si va scriu aceasta scrisoare pentru a va impartasi povestea care ne-a schimbat radical viata cu speranta sa nu fiti niciodata nevoiti si dumneavoastra sa treceti prin asemenea situatie.

Pe 28 februarie 2009 se nastea Georgescu Cosmin Gabriel al doilea copil al familiei la prima vedere un copil perfect sanatos desi era nascut prematur si cantarea doar 2,450kg si masura doar 47 cm cu toate astea scorul apgar a fost 9 si totul parea in regula. Totul mergea normal iar timpul a trecut, timp in care Cosmin a fost un copil cuminte zicem noi si fara prea multe probleme de sanatate vizibile ,insa nici nu ne dadea prea multa atentie el era fericit daca ii puneai muzica si il lasai sa isi faca de lucru ,era si inca este in schimb foarte distructiv.

Greu, dar a trecut iarna, a venit luna februarie luna in care se termina concediul meu si teoretic ar fi trebuit sa ma intorc la serviciu. Dar, ironie, mi-am gasit postul ocupat si nu prea mai era chip sa ma pot intoarce la vechiul loc de munca si cam de aici incep sa curga si dezastrele.

Iata ca fiul iubit cosmin, implinise 2 ani si nu rostea nici un cuvant, deseori nu raspundea cand il strigai,nu se juca cu fratele lui mai mare sau cu alti copii pe scurt nu exista comunicare nici verbala nici nonverbala,mergea inca pe varfuri ca si acum,si astea deja ne faceau sa ne punem semne serioase de intrebare.

Dupa multe cautari fara succes, pe 5 mai ne-a ajutat dumnezeu si a gasit sotul meu un loc de munca stabil si destul de bine platit. Urma sa imi caut si eu de lucru si viata sa-si urmeze cursul in conditii mai bune ca pana acum. Speram sa reusim sa mai construim o camera in curtea socrilor mei deoarece noi locuim intr-o camera in casa socrilor si sa facem tot ce putem sa le fie mai bine copiilor nostri.

Diagnostic

La sfarsitul lunii aprilie am fost la medicul de familie pentru a lua o trimitere catre un logoped, acolo ne-a dat o trimitere catre neuropsihiatru urmand apoi sa ajungem si la logoped. Ajunsi la neuropsihiatru am avut surpriza sa aflam ca copilul nostru nu vorbeste, nu socializeaza in nici un fel nici cu noi nici cu altcineva si asta pentru ca avea AUTISM ATIPIC.

Terapia ABA ( terapie comportamentala)

Acceptand tragicul diagnostic, am mers la spitalul Obregia la sectia a 5a la doamna doctor RALUCA GROZAVESCU pentru a vedea exact ce putem face sa il ajutam, de ce avem nevoie si sa aflam cat mai multe despre tot ce inseamna autism. Aici, toata lumea din spital a fost draguta si ne-au explicat ca el fiind inca destul de mic daca ar incepe sa faca terapia ABA intre 2 si 4 ani (depinde de modul lui de acomodare), ar putea merge si el la scoala normala.

Am aflat ca in terapia aceasta se lucreaza intensiv ( 40 de ore pe saptamana) alaturi de specialisti , de un cordonator sa faca sedinte de logopedie, sa urmeze un tratament homeopatic ca sa putem sa lucram cu el fiind foarte agitat (e mai indicat decat tratamentul medicamentos de linistire)si lucrand asa cu el in 2-4 ani puiu nostru se va putea integra in societate cu problemele aferente, ca toata lumea stie ca autismul nu se vindeca.

Suma necesara

Costul acestei terapii este de 22.000 de $ pe an, noi nu avem cum sa facem rost de o asemenea suma nici daca am munci trei vieti! Dar de suma asta este nevoie cat mai curand cat inca se mai poate face ceva pentru ingerul nostru.”
Contact:
Telefon: 0766757443

Donatii:
RO:68 BACX 0000 0006 2950 3000
Banca Unicredit Tiriac
sucursala : Brancoveanu.
contul este deschis pe numele Daniel Antoniu Georgescu


Acte doveditoare:

 

hotararecertificat grad handicap

 

 



Nov. 21, 2011

Scris de Dan. 0 Comentarii

http://www.youtube.com/watch?v=hLXRm9hTA1k

http://www.youtube.com/watch?v=XexzvGqlXnQ

“Suntem o asociatie care se ocupa de bolnavi de cancer, paralizati, invalizi, cazuri sociale, oameni care din diferite motive au ramas fara case, care nu au familii sau au fost abandonati de familii. Acesti oameni au nevoie de multe medicamente si in special multi dintre ei au nevoie de scutece. Implicati-va impreuna cu noi: rugati-va, vizitati-i, deveniti partenerii nostri.” Asa se recomanda Asociatia Crestina Peniel din localitatea Tinca, jud. Bihor, prin vocile a doi oameni: Dana si Mircea Badea, alaturi de cei doi copii ai lor, “oameni care fac o diferenta”, asa cum foarte frumos scria Flavius Ilioni, in 2010, pe blogul sau http://happyfl2000.wordpress.com/2010/04/01/oameni-care-fac-o-diferenta-mircea-si-dana-badea/:

“Mircea şi Dana Badea sunt oameni obişnuiţi. Acel tip de oameni pe care dacă îi vezi pe stradă nu au nimic aparte. Sunt o familie normală, cu 2 copii, din România. Dana este educatoare la o şcoală pentru copii cu dizabilităţi iar Mircea este pastor. Dar daca ai binecuvântarea să treci de lucrurile care se văd …şi să pătrunzi în adâncul familiei lor, vei descoperi frumuseţea naturii umane, proiectate de Divinitate atât de magnific, în fiecare dintre noi.

Abia în anul 2008 viziunea lor a prins viaţă. Au fost ani întregi de rugăciune, muncă grea, strângere de fonduri. Dar toate au fost uitate când au putut interna primul pacient . Pentru ei prima persoană bolnavă, pe care o puteau îngriji, hrăni şi purta de grijă, însemna întrarea în ţara lor promisă. O ţara nedorită de mulţi dintre noi.

Astăzi la Tinca, în casa Familiei Badea locuiesc 10 bătrâni în 4 saloane construite anexe locuinţei lor. Au voluntari care lucreaza împreună cu ei pentru ca acestor bătrâni să nu le lipsească nimic.

Diferenţa pe care o fac ei în viaţa celor 10 bătrâni e mare. Atât de mare încât le schimbă definitiv destinul. Familia Badea este făuritoare de destine, schimbă istoria şi revoluţionează vieţi. O fac doar în viaţa a 10 persoane. Pentru mulţi dintre noi nu pare impresionant. Dar pentru fiecare din cei 10 …pare mai mult decât impresionant.

Unul din primele lucruri pe care Mirecea Badea mi le-a spus, când l-am cunoscut a fost “nu e nimic spectaculos în ce facem noi aici”.  Şi are dreptate . Ceea ce fac ei, punându-şi casa la dispoziţia bătrânilor nu este spectaculos. Spectaculos este să nu faci aşa. Senzaţional este să treci pe stradă şi să nu–ţi pese de orice amărât murdar şi flămând….

Din nefericire, lumea noastră are sistemul de valori pervertit. Şi spune binelui rău şi răului bine.

Pentru Mircea şi Dana Badea viaţa merge înainte cu fiecare vorba bună pentru cei bătrâni, cu fiecare mâncare caldă pe care aceştia o primesc şi cu fiecare încurajare pe care ei o dau celor care cel mai probabil nu vor mai avea ocazia să locuiască şi în altă parte….”

Prezentare cazuri:

Acum oaspetii casei lor sunt in numar de 22, din care ii prezentam doar pe cei mai nefericiti:

1. Anisoara: imobilizata complet la pat in urma unui accident vascular cerebral

2. Eva: cancer in faza terminala la sanul stang

3. Florea: fara o mana si fara un picior

4. Francesca: tumoare benigna la plamani

5. Ghita: imobilizat la pat in urma unui accident vascular cerebral

6. Nicolae: bolnav de Alzheimer

7. Silvia: cancer in faza terminala la uter cu metastaze

Dar toti cei 22 au nevoie de ajutorul vostru: va primesc cu drag in vizita, asteapta felicitari de la voi, cadouri de sarbatori, alimente, medicamente, scutece.

Donatii in numerar se pot face in contul :

RO09BRDE050SV32481710500

Asociatia Peniel Tinca

Contact:

Dana Badea, 0724538518

Str. Muresului nr.8, Tinca, jud. Bihor

http://ro-ro.facebook.com/pages/Asociatia-Crestina-Peniel-Tinca/130637806963934

Oct. 26, 2011

Scris de yoli. 0 Comentarii

    Descrierea cazului

    “Andreea este o fetita ambitioasa si optimista, in varsta de 11 ani, si-i singura mangaiere pe care mama o are. La nici o saptamana de la nastere a fost operata de mielomeningocel. “Dupa operatie, medicul ne-a anuntat ca interventia chirurgicala a decurs bine, dar va ramine cu sechele“, ne povesteste mama Andreei, Ceea ce s-a si intimplat. “A ramas cu parapareza flasca sechelara forma joasa“.

    Andreea are nevoie de un triciclu

    In acest moment, Andreea este dependenta de fotoliu rulant. Doamna Lioara, mama Andreei, face tot ce este posibil pentru sanatatea ficei domniei sale. Merge ori-de-cate ori este nevoie la spitalele de recuperare din tara de la Dezna, Oradea, merge de doua ori pe saptamana la Arad, la Centrul de Terapie si Recuperare “GHIOCELUL”, unde beneficiaza de kinetoterapie si masaj. Dar toate acestea nu sunt suficiente pentru recuperarea fizica a Andreei Anton.

    Ea trebuie sa faca multa, multa miscare si pentru aceasta, are nevoie de un triciclu.

    Costul acestui dispozitiv este mult prea mare pentru puterile lor financiare. Andreea face parte dintr-o familie monoparentala, tatal decedand cand aceasta avea 3 ani. Venitul familiei se compune din alocatia de stat a copilului si din indemnizatia de insotitor pe care mama o primeste de la primaria Vinga.

    Suma necesara

    Conform legislatiei in vigoare privitoare la persoanele cu handicap, statul este obligat sa contribuie la achizitionarea in cazul de fata, a unui triciclu. Mama Andreei, a depus la CAS Arad o cerere pentru decontarea unei sume pentru achizitionarea triciclului de care fiica domniei sale are atata nevoie. CAS Arad a aprobat suma de 1 700 ron, o suma foarte importanta, dar nu suficienta pentru achizitionarea de la “Fundatia Motivation”, a obiectului mult dorit pentru ca Andreea Anton sa faca recuperarea fizica, in lupta ei de a fi un copil sanatos.

    Nu mai este nevoie de o suma mare, dar cei 500 ron necesari sunt prea multi pentru o familie care nu dispune de mijloace financiare suficiente.”

    Donatii
    RO75RNCB0015038835110001

    Contact
    0733112185

    Acte