Skip to content

Posts under Persoane bolnave Category

Mar. 26, 2010

Scris de yoli. 0 Comentarii

x

“David are doar şase ani şi duce pe umeri o povară uriaşă. Suferă de leucemie, o boală cruntă cu care este nevoit să lupte în fiecare zi. Copilul reuşeşte să rămână optimist şi să ia lucrurile aşa cum sunt. A acceptat faptul că salonul de spital a devenit locul lui de joacă şi nu se plânge pentru că trebuie să trăiască departe de tatăl şi surioara lui geamănă. Mama lui face ca suferinţa să fie mai uşoară, fiind mereu lângă el, cu iubirea ei mângâietoare.

Când a aflat că David este bolnav, viaţa Iuliei nu a mai contat. A lăsat totul deoparte, ca să-şi vegheze fiul, chiar dacă asta a însemnat să plângă de dorul fetiţei pe care a lăsat-o acasă cu tata, în căsuţa lor liniştită de la ţară, unde erau atât de fericiţi cândva.

Iulia şi Adrian Roşca, părinţii lui David, nu s-au mai văzut de trei săptămâni. Nu-şi permite să se ducă acasă, nu au bani pentru asta şi vorbesc doar la telefon. Speră ca David să se simtă bine şi să meargă acasă de Paşte.

Sunt oameni simpli, gospodari şi, chiar dacă au trăit întotdeauna modest, nu au ştiut ce sunt lipsurile. Pentru că au suflet mare, amândoi vegheau bătrâni bolnavi. Acum, de când Iulia nu mai poate lucra şi toţi banii pe care îi câştigă Adrian se duc pe medicamente, sărăcia lor a devenit apăsătoare. Sunt nevoiţi să caute mereu soluţii pentru a face rost de bani, pentru ca David să nu sufere de foame.

Au făcut credite, au datorii de 100 de milioane de lei şi au vândut şi vitele din gospodărie, ca să aibă bani pentru tratament. Mai au doar o vacă pe care au păstrat-o ca să aibă lapte pentru copii, dar se pregătesc să o vândă şi pe aceea. Când n-a mai găsit soluţii, Iulia şi-a amanetat verigheta, ca să aibă ce să-i dea băieţelului să mănânce.

Tatăl şi bunica lui David duc dorul copilul şi se mângâie auzindu-i vocea la telefon. Nu-şi permit să meargă să-l viziteze. Adrian se străduieşte din răsputeri să strângă bani, pentru ca băiatul să nu întrerupă tratamentul.

Chiar dacă se zbat din răsputeri să reziste, greutăţile sunt atât de mari încât nu mai ştiu cum s-o scoată la capăt. Cei care au posibilitatea să-i ajute, o pot face prin următoarele conturi:

RAIFFEISEN BANK, SUCURSALA HOREZU
TITULAR: ROSCA CONSTANTIN ADRIAN
RO 76 RZBR 0000060010260461 EURO
RO 14 RZBR 0000060004679712 LEI
COD SWIFT: RZBR ROBU
NUMĂR CONTACT: 0762 458 361″

Post preluat de pe site-ul  Poveştiri adevărate

Caz sustinut de site-ul Reda Speranta

Mar. 24, 2010

Scris de yoli. 0 Comentarii

“O simpla analiza de sange… Asa cum iti faci si TU. Nimic nu mi-a dat de banuit. Eram fericit, tata si sot.  Pana intr-o zi, cand aveau sa ma anunte: leucemie acuta mieloblastica

IMG_3832 [640x480]

Din punct de vedere meteorologic am stabilit ca ziua de luni, 8 februarie 2010, este cea mai urata zi pe care am vazut-o vreodata. Totul fusese invaluit intr-o ceata umeda, iar ploaia se revarsa fara oprire peste nametii de zapada adunati pe parcursul a doua zile si doua nopti. Eram ud la picioare. Si asa am ramas pe parcursul intregii zile. Dar nu asta ma deranja, ci faptul ca fiecare pas pe care-l faceam imi taia rasuflarea. O oboseala nesfarsita pusese stapanire pe mine. Uram statia de metrou pentru ca nu avea scari rulante. Ma simteam de parca aveam 80 de ani si trageam si tubul de oxigen dupa mine. La birou nu m-am mai ridicat de pe scaun pana cand s-a lasat seara. Iar efortul de a ajunge acasa mi s-a parut aproape supraomenesc. Luasem o hotarare: trebuia sa merg sa ma vada un medic. Eram convins ca inima mea e vinovata.

Cand am ajuns acasa mi-am ascuns oboseala sub masca unui zambet. Madalina nu trebuia sa se ingrijoreze. Avea si asa destule pe cap, iar fiica noastra, aflata la varsta adolescentei, presupune mai multa atentie si grija acum decat in perioada copilariei, cand stiam ce face, unde este si cum gandeste.
Dar Madalina m-a ghicit de cum am intrat in casa. Ma cunoaste mai bine decat ma cunosc eu. Asta pentru ca eu sunt barbatul unei singure femei de cand aveam 18 ani – sunt barbatul Madalinei. I-am promis ca voi merge sa-mi fac analizele cat de curand.

IMG_3522 [640x480]

In urmatoarele zile nu am ajuns la medic, dar am reusit sa-mi fac o radiografie la dinti, pentru ca banuiam ca am o infectie si mai ma gandeam ca si asta imi poate cauza probleme la inima.
Se facuse deja vineri. La ora 15.00 am plecat de la serviciu spre dentist. Urma sa-mi spuna cat ma va costa lucrarea pe care trebuia sa mi-o faca. Madalina ma astepta acolo. Dupa ce am discutat si am stabilit urmatoarea programare, sotia mea i-a spus si dentistei ca sunt foarte obosit in ultima vreme. Ne-a sfatuit sa mergem neaparat la un medic. Nici nu am iesit bine din cabinetul stomatologic, ca Madalina a inceput sa insiste sa mergem chiar atunci sa ma vada cineva. Eram obosit, asa ca nu m-am opus. Am ajuns la un spital particular de pe Grivitei, la camera de garda. Dupa cateva analize facute pe loc am aflat ca era ceva in neregula: viteza de coagulare a sangelui – 20 de minute. Mi-am sunat prietenii si am decis sa merg la sectia de Hematologie a Spitalului Coltea. M-au internat chiar in acea seara, dupa ce mi-au recoltat noi probe de sange.

Sambata , 13 februarie 2010. Eu nu am lesinat niciodata. Eu nu am plans niciodata. Pana in aceasta zi, la orele 11.00 cand am aflat diagnosticul: “leucemie acuta mieloblastica”
A fost cea mai urata zi din viata mea, dar nu din punct de vedere meteorologic.

Aceasta e povestea mea. Inceputul noii mele vieti.

Mi s-a spus ca trebuie sa scriu aceasta poveste. Ca fara ea nu se poate. Toti prietenii m-au batut la cap cu asta. “E pentru oamenii care nu te cunosc. Doar aceasta poveste ii poate face sa-si dea seama prin ce treci si sa-i convinga sa-ti fie alaturi”. Si m-am intrebat cum se face asta. Cum se poate scrie povestea care iti salveaza viata? Habar n-am. Mie imi place matematica.

Problema: Intr-un spital au fost internati intr-o zi 19 pacienti. Primii doi aveau hepatita, cei cu probleme de inima au fost de opt ori mai multi decat cei cu hepatita, iar restul au fost diagnosticati cu leucemie. Cati pacienti cu leucemie au fost internati?
Rezolvare: un singur pacient cu leucemie si acela eram EU.

Eu am fost cel din acea zi si din acel spital, eu, cel care ma “adun” acum unui sir de vieti ce merita sa fie salvate. Cum pot sa-mi pledez cauza, ce argumente pot avea eu care sa-i convinga pe ceilalti sa-mi fie alaturi? Si ma gandesc, si ma gandesc…IUBESC VIATA SI VOI LUPTA PENTRU EA. E TOT CE MI-A RAMAS DE FACUT!”

Operatia de transplant medular, sustinuta de un tratament citostatic adecvat, este singura lui sansa de vindecare.

ING Bank sprijina campania lui Nic prin deschiderea urmatoarelor conturi de donatie pentru care NU se percep comisioane:

cont RON: RO97INGB0000999901847209

cont EURO: RO47INGB0000999901847236

cont USD: RO74INGB0000999901847235

cod SWIFT: INGBROBU

titular: Niculae Ionescu

Poti dona si printr-un simplu telefon*:
0900.900.572 – pentru 2 euro
0900.900.570 – pentru 5 euro

Liniile de teledon au fost puse la dispozitie pentru Niculae de ROMTELECOM ROMANIA.
*Cele doua numere sunt apelabile numai in Romania in reteaua Romtelecom

Donatii online Paypal

Blogul lui Niculae

Mar. 21, 2010

Scris de yoli. 0 Comentarii

0441

“Numele meu este RAMONA STEFANIA ELIAN am 6 ani impliniti pe 27 iunie 2009 si locuiesc in Bucuresti impreuna cu parintii mei.
Pana la 5 ani nu am avut nici o boala mai importanta dar in ultima luna si ceva am inceput am dureri de picioare, sa obosesc relativ repede, drept pentru care am fost la medic si am facut analize. Nefiind siguri de rezultat am fost la spitalul Grigore Alexandrescu unde le-am repetat. Au iesit mai proaste ca in urma cu cateva zile si atunci am facut si o punctie, care, m-a facut suspecta de Leucemie acuta limfoblastica. Am fost trimisi urgent la spitalul Fundeni (clinica de pediatrie, sectia Prof. Dr. Arion, medic curant Dr.Badea Tatiana) unde s-au continuat analizele precum si punctiile.

In acest moment am fost diagnosticata cu LEUCEMIE ACUTA LIMFOBLASTICA fenotip de line B, si am inceput tratamentul cu citostatice. Din nefericire pe data de 29.iulie la inca o punctie in sold si mi-au iesit 35% limfoblasti ( !!! ) in maduva osoasa, ENORM, iar concluzia a fost ca maduva nu produce nimic iar citostaticele nu au avut nici un efect.

029-(2)-mica

Din cauza analizelor foarte slabe tratamentul cu citostatice a fost oprit in speranta ca va fi reluat daca analizele se mai ridicau Doctorul curant mi-a spus atunci ca singura solutie este un tratament cu risc foarte mare , cu sanse in jur de maxim 15% de reusita !

Nu am putut accepta asa ceva si am fost obligat sa caut o varianta mai buna in alta parte , cu siguranta in alta tara, unde medicina se practica cu adevarat si unde sansele de reusita ar fi fost mult mai mari.

Numai ca la Fundeni, din cauza conditiilor deplorabile de igiena din spital si a imunitatii scazute am luat o ciuperca foarte periculoasa ASPERGILLUS care impreuna cu leucemia faceau o combinatie letala care nu imi dadea prea multe zile si prea multe sperante… Am facut acest site, am trimis mail-uri in toate partile, am mers pe la ziare , reviste si posturi de televiziune, am apelat la orice si oricine pentru a putea strange niste bani cu care sa putem pleca si cu ajutorul multor OAMENI am reusit ca in doua saptamani sa ajungem la spitalul Vall d’Hebron din Barcelona, Spania.

De atunci suntem aici in tratament cu mari sperante in vindecare dar si cu satisfactia enorma ca exista intr-adevar OAMENI ADEVARATI, care mi-au dat o sansa sa traiesc si poate , si cu ajutorul lui Dumnezeu, sa ma fac bine intr-o zi.
Am trecut prin niste clipe infioratoare, cu tratamente foarte puternice, cu 3 operatii pe cord deschis , cu momente in care mi se dadeau putine sanse dar de fiecare data, cu ajutorul unui personal medicat desavarsit am invins boala, am reusit sa ridic capul si sa privesc inainte. Sigur tratamentul este lung…intre 3 si 5 ani dar cel putin in acest moment sunt pe calea cea buna.

Contact:

Adresa noastra este:
Elian Dan
Intrarea Armasului Nr. 10
Sector 1 , Bucuresti

Telefoane:
+34.663.447.715 (Spania)
0730.11.74.88 (Eu)
0722.54.40.00 (Sotia mea)

Email: elian_dan[at]yahoo[punct]com

CONT IN RON   RO90.INGB.0000.9999.0038.0986 deschis la ING Bank Bucuresti
CONT IN EURO RO70.INGB.0000.9999.0105.0452 deschis la ING Bank Bucuresti
CONT IN RON   RO30.BRDE.445S.V169.8522.4450 deschis la BRD
CONT IN EURO RO93.BRDE.445S.V169.8590.4450 deschis la BRD, codul swift: BRDEROBU
CONT IN USD   RO83.BRDE.445S.V169.8610.4450 deschis la BRD, codul swift: BRDEROBU
CONT IN RON   RO41.BACX.0000.0002.5717.5000 deschis la UniCredit Tiriac Bank
CONT IN EURO RO14.BACX.0000.0002.5717.5001 deschis la UniCredit Tiriac Bank, codul swift: BACXROBU
CONT IN USD   RO84.BACX.0000.0002.5717.5002 deschis la UniCredit Tiriac Bank, codul swift: BACXROBU
CONT IN EURO ES45.2100.1191.1001.0036.4991 deschis la La Caixa (Barcelona), Spania, codul swift: CAIXEESBBXXX”

Site-ul Ramonei

Mar. 21, 2010

Scris de yoli. 0 Comentarii

banner

“Ma numesc Magda Ciobanu, sunt din Bucuresti si am 27 ani. Mi-a fost greu sa iau aceasta decizie de a face cunostinta cu dumneavoastra  in aceste imprejurari triste si dureroase. De cand am aflat ca restul vietii mele costa 165000 euro, m-am izolat, m-am rupt de lumea reala, speranta ca voi mai simti vreodata mirosul primaverii imi disparuse, m-am  rugat mult,  fara sa stiu ca toti care ma cunosc lupta ca eu sa traiesc, fara sa stiu ca nu sunt  singura, ca foarte multi fac tot ce este posibil ca eu sa revin printre ei. Si tot rugandu-ma eu in singuratatea in care cazusem, Dumnezeu m-a luminat prin indemnul Domnului Isus “in lume veti avea necazuri; dar indrazniti, Eu am biruit lumea”,(Ioan 16;33).

Am terminat facultatea de management turistic si comercial si am reusit sa ma angajez. Eram multumita si entuziasmata de noua mea cariera si aveam o multime de planuri de viitor. |n iunie 2005 toata bucuria mea s-a ruinat. |ncepusem sa am dureri deasupra sanului drept si am mers la medic. Ginecologul mi-a spus ca sunt simptome normale pentru varsta mea, datorate excesului de hormoni. Mi-a recomandat o crema care nu mi-a ameliorat starea. Dupa ce am consultat mai multi medici si am facut si o biopsie, am fost diagnosticata cu Limfom Hodgkin stadiul IV B (un cancer al sangelui). De atunci am indurat toate chinurile cu putinta. Am facut continuu tratament citostatic, cobaltoterapie, mi-a cazut parul, aveam stari de voma si depresii. Timp de un an si jumatate, boala a regresat si a recidivat de cateva ori. Ajunsesem la capatul puterilor. |n noiembrie anul trecut, medicii mi-au spus ca singura sansa pentru mine ar fi un transplant in stranitate. Mi-au inmanat dosarul pentru transpalnt si mi-au spus ca interventia costa 165.000 euro. Se pare ca viata mea se va termina aici, la 27de ani, deoarece nu am aceasta suma.

Mi-am depus la Ministerul Sanatatii dosarul pentru a obtine un ajutor cat de mic, dar cum formalitatile in Romania la nivel de minister dureaza cel putin 6 luni, pentru mine ar fi prea tarziu. Mi-e mila de parintii mei care sunt disperati. Tata incearca sa fie optimist si sa-mi ridice moralul, dar mama nu poate iesi din starea pe care i-a provocat-o vestea ca sunt bolnava. Sunt singurul lor copil… Nu avem cunostinte la nivel inalt, nu avem bani, iar timpul se scurge… Pentru mine a ramas foarte putin. Ca orice om, aveam si eu multe de facut pe acest pamant. Sunt o tanara plina de sperante, cu planuri de viitor, care iubeste si este iubita, ca oricine la varsta mea. |mi este draga viata, si vreau mai mult de la ea. Toate planurile mele de viitor se vor sfarsi aici, deoarece restul vietii mele costa 165.000 euro, suma pe care nu o am. Nu pot decat sa ma rog ca Dumnezeu sa nu aiba nevoie de mine chiar acum, sa ma mai lase sa-mi termin ce aveam de facut pe pamant,cu ajutorul dumneavoastra, si am credinta ca va va rasplati inzecit si poate chiar inmiit.

Toti cunoscutii mei au facut sute, poate mii de apeluri umanitare dar fara prea mare rezultat.  Daca tot am inceput sa sper, m-am alaturat lor si m-am gandit sa va scriu personal, sa ma cunoasteti si  sa va cunosc. Inteleg si ca nu toti aveti timp pentru emisiuni caritabile televizate, ca timpul este pretios pentru fiecare dintre dumneavoastra,  dar imaginati-va putin doar, cat de pretioasa este fiecare secunda din viata care mie mi-a mai ramas. Si, poate asa, mai multi ingeri salvatori isi vor face timp si pentru mine, si-mi vor reda zambetul, increderea in oameni si in viata. Acum timpul curge in defavoarea mea. Ma zbat intre viata, moarte si speranta. Este foarte mare suma de 165000 euro pentru mine si pentru oricare ca mine,chiar sufocanta as spune,  dar poate,  din  22 milioane  de  locuitori, sper sa existe 165000 de suflete care, doar cu cate un euro de fiecare mi-ar aduce inapoi ceea ce am cam pierdut: VIATA.”

Conturile mele pentru donatii:

Banca ING
Agenţia-Bulevardul Kiseleff,nr.11-13
P.O. Box: 2-208, 011342, Sector 1, Bucureşti

IBAN :
RO55 INGB 0000 9999 0150 4003-cont in EURO

RO93 INGB 0000 9999 0105 0717-cont in LEI

SWIFT: INGBROBU

Titular Cont: Ciobanu Magdalena Gabriela

Contact:

Tel: 0722 252 021 sau 0768 341 566
Mail: magdaciobanu[at]yahoo[punct]com

Blogul Magdei

Mar. 18, 2010

Scris de yoli. 0 Comentarii

.

“Mă numesc Gabriel şi sunt unicul fiu al unor oameni simpli, din comuna Niţchidorf, jud. Timiş…
O familie care suferă enorm din cauza sorţii nemiloase care ne-a lovit în urmă cu şapte ani, când mama mea Eugenia s-a îmbolnăvit de-o gravă afecţiune cardio-vasculară: cardiopatie cu insuficienţă cardiacă cronică, clinic manifestă NYHA II, insuficienţă circulatorie cronică şi HTA-grad II, cu risc înalt, urmată de afecţiuni ale structurii aparatului respirator şi ale funcţiilor sale: tuberculoză bronhopulmonară şi bronhopneumopatie cronică-obstructivă BPOC stg.III/IV, care au determinat numeroase sechele şi deficienţe funcional-respiratorii, manifestate prin insuficienţă pulmonar-respiratorie cronică-severă, ce a determinat o alterare progresivă a stării generale de sănătate, a participării şi mobilizării social-familiale prin/din cauza reducerii dramatice a capacităţii de autoservire şi autoângrijire, necesitând îngrijire şi monitorizare medicală specială, oxigenoterapie permanentă, supraveghere şi asistenţă continuă din partea altei persoane.

După ce ni s-a spus de medici, că mama nu o să însănătoşească, fără o intervenţie chirurgicală majoră de transplant pulmonar, surprinşi de gravitatea şi dificultatea remediului terapeutic, părinţii mei au consultat mai multe centre şi clinici de specialitate, în vederea unui alternative de tratament …dar degeaba. În plus, orice intervenţie chirurgicală şi în special una de transplant pulmonar, era imposibilă atâta timp cât persista afecţiunea cardiacă iniţială.

Am ajuns să ne vindem locuinţa din Timişoara unde am stat, pentru a putea trata sau măcar ameliora, afecţiunea cardio-vasculară, ce-o vulnerabiliza pe mama .Astfel, după 5-6 ani de tratamente şi spitalizări repetate, când banii de pe locuinţă s-au epuizat, am început să vindem lucrurile de valoare din casă. Sacrificarea casei proprii şi a majorităţii bunurilor casnice şi a lucrurilor noastre personale a fost determinată de lovitura grea primită de tatăl meu, ca urmare a necazurilor acumulate şi care pe fondul unei boli hipertensive a suferit un atac subit de glaucom, cu pronostic sever, ce a impus intrarea acestuia de urgenţă, în pensie de invaliditate, venitul nostru familial -diminuându-se astfel, drastic.

Acolo – în căminul nostru pierdut de „ ACASĂ”, era singurul loc unde ne simţeam în siguranţă, unde eram noi înşine, fără inhibiţii, orgolii, măşti iar, ura, teama şi neputinţa încetau în faţa vibraţiei inimilor tuturor celor dragi, de lângă noi. De atunci însă, soarta crudă a mamei şi familiei noastre, ne împiedică – oriunde şi oricând, să ne simţim, vreodată – „ACASĂ”

În iarna grea şi nemiloasă anului 2005, pe un ger cumplit, a trebuit să vindem locuinţa…A fost cumplit. Numai cine a trecut prin aceste clipe poate să-şi dea seama de grozăvia trăită de noi .

Însă, n-a fost mai cumplit – decât, inamicul cu care luptam de atâta vreme – Moartea !

Dar cu toate acestea, încrederea noastră nu a încetat în reuşita salvării vieţii mamei, pe care o iubeam cu atât mai mult cu cât boala avansa, odată cu trecerea timpului. Cu toţii, eram decişi să rezistăm, îndurând tot greul, până când vom ieşii la liman şi mama va fi salvată. Şi tot de-atunci, din iarna anului 2005, săraci fiind, greutăţile vieţii au devenit şi mai apăsătoare, obligându-ne să trăim în continuare, ca nişte sihaştrii toleraţi, într-o casă veche al unui neamţ, de mult plecat din comuna Niţchidorf. Acolo ne ducem viaţa chinuită, alături de sărmana mea mamă, imobilizată într-un pat, dintr-o cameră, cufundată mai tot timpul în recea întunecime a vechii case şvăbeşti.

De atunci, viaţa noastră este un iad, culminat de apariţia neaşteptată în cavitatea pulmonară a mamei a unei Aspargiloze pulmonare, ce a determinat dezvoltarea unui micetom şi a unei fibroze pulmonare difuze.

În aceste condiţii, evoluţia stării pulmonare a mamei, a înregistrat o înrăutăţire, cu toate semnele încurajatoare de ameliorare cardio-vasculară, determinată de tratamentul cardiologic susţinut, pe parcursul ultimilor ani. Astfel, mama a ajuns să nu mai poată respira, independent de administrarea suplimentară de oxigen, în ultimul timp simţindu-se foarte rău, prezentând dureri în capul pieptului însoţite de o greutate imensă în piept si o senzaţie ciudată de îngustare în gât, presiune în torace si o senzaţie îngrozitoare de sufocare. Panica sufocării îi amplifică criza şi teama de moarte prin axfisiere, chipul învineţit, extremităţile reci, ameţeala puternic resimţită devin simtomele dominante ale suferinţei mamei mele, ce sunt continu însoţite de tuse şi o respiraţie zgomotoasă, aspră.

La ultima evaluare pulmonară, de la finele anului trecut, când mama a împlinit vârsta de 42 de ani, s-a completat fişa diagnosticelor cu următoarele afecţiuni-preponderent pulmonare: Emfizem pulmonar, astm bronşic alergic potenţial controlat, micetom cronic, cu forma agravată de Cord pulmonar cronic – decompensat, insuficienţ respiratorie cronică manifestă SaO2 =88 % -în repaus, tromboflebită profundă a membrului inferior drept.

Cu toate că starea cardio-vasculară, este mult ameliorată, datorită agravării afecţiunilor pulmonare, mama mea este permanent dependentă de administrarea continuă cu oxigen – produs prin intermediul aparatului cu funcţionare electrică, deţinut la domiciliu- concentrator de oxigen- marca Respronics. Pentru a putea respira, parintii au închiriat (63 lei/luna) de la CNSAS-Timiş, un aparat de administrare continua de oxigen la domiciliu. Acest aparat trebuie utilizat non-stop.  Dar lucrul acesta, deşi vital, este un mare impediment…datorită costului energiei electrice consumate pentru mentinerea in functiune a aparatului, ce se apropie de venitul lunar al familiei noastre de 500 lei/luna, din care cuantumul pensiei de invaliditate a mamei, este de 350 lei.

Toate aceste afecţiuni aflate într-un stadiu avansat de gravitate cu risc crescut de accidente pulmonar-hemoragice severe au implicat intervenţii şi tratamente medicale costisitoare, spitalizări şi deplasări repetate la diferite clinici de pneumologie, pentru efectuarea de analize, radiografii, tomografii şi alte proceduri medicale de atestare a diagnosticului, de stadializare în vederea unui transplant pulmonar, întocmirea dosarului cuprinzând raportul medical, referatul şi analizele de specialitate, ce atestă necesitatea tratamentului şi a operaţiei chirurgicale, în statele membre ale Uniunii Europene.

De asemenea, este necesară deplasarea la Bucureşti, pentru identificarea clinicilor din străinătate, unde se poate efectua intervenţia chirurgicală, deplasarea în Uniunea Europeană, la clinica respectivă. Autorităţile române, nu decontează transportul şi evaluările medicale din străinătate.

Problema majoră este cea financiară, familia noastră neputând să suporte costul acestor evaluări şi consultaţii, nici drumul şi spitalizarea şi cu atât mai puţin operaţia propriu-zisă, motiv pentru care apelez la bunăvoinţa dumneavoastră, în speranţa că ne veţi ajuta, în încercarea disperată de a da o şansă de salvare mamei mele, lovită nemilos de soartă.

Acesta este un apel la bunăvoinţa strângerii sumei de 9000 lei necesare finalizării documentarului medical şi a dosarului administrativ de transplant, cât şi a evaluării medicale cerute de Comunitatea Europeană, ca o unică soluţie salvatoare de accesare a formularului E 112 a Consiliului Europei, privind efectuarea serviciului medical în statele Uniunii Europene ( a transplantului pulmonar propriu-zis).

Toţi cei care vor s-o salveze pe mama, sunt rugaţi să depună bani în contul:

Titular: Condeescu Eugenia
Banca: Banc Post S.A.
Sucursala: Timişoara
Cont în Lei: RO09BPOS36003317003RON01

Contact:

Condeescu Eugenia ; Comuna Niţchidorf nr. 23 ; judeţul Timiş
Telefon: 0728431561 ; 0742813229
E-mail : mihai20us[at]yahoo[punct]com

Vă mulţumeşte, în numele său şi a părinţilor,
cu multă stimă şi speranţă,
Condeescu Gabriel”
.
.
.

Mar. 12, 2010

Scris de yoli. 4 Comentarii

“Buna ziua ma numesc Lupu Silviu, sunt din Constanta si as dori sa va prezint un caz social la care poate aveti cum sa ajutati.

Persoana in cauza are 54 de ani si a facut cataracta si aproape a ramas fara vedere….Acesta nu are pensie ci doar un ajutor de 120 de ron.Partea ce mai dramatica este ca in momentul in care a ramas fara vedere a ramas si fara locuinta si a ajuns sa doarma prin masinile pe care nu cu mult timp in urma le repara, el fiind mecanic.

Din relatariile persoanei in cauza are nevoie de o operatie cu laser la Bucuresti care costa in jur de 2000 de euro.

Cunosc acest om pentru ca a lucrat langa locuinta mea, la un service de masini, va asigur ca este un om cu suflet mare un om muncitor si care daca si-ar recupera vederea ar fi in forta sa continue ca pana acuma sa se intretina si sa munceasca. Eu sunt un tanar de 22 de ani student care daca nu cu banii macar cu transportul il pot ajuta si cu aducerea la cunostiinta autoritaiilor sau cui ma indrumati sa o fac.

Daca aveti cum sa il ajutati sa faca operatia sau macar cu niste informatii cu fundatii sau oameni care in pot ajuta, contactati-ma pe e-mail sau pe telefon 0727814125

Va multumesc!”
.
.

Mar. 11, 2010

Scris de yoli. 0 Comentarii

poza

.

Pe mine mă cheamă Alina, am 40 ani şi o familie frumoasă, un soţ iubitor şi o minune de băiat.

Lupta mea cu cancerul de ficat a începul în anul 2009, când medici din România s-au văzut neputincioşi în faţa diagnosticului meu şi mi-au recomandat un tratament de chimioterapie, spunându-mi însă că prea mari speranţe să nu-mi fac.În urma unor analize de rutină, în luna februarie 2009, am descoperit că pe lobul stâng al ficatului sunt numeroare formaţiuni tumorale.

De ziua mea m-am internat în spital, pentru investigaţii. Am făcut câteva investigaţii şi o biopsie, iar diagnosticul era colangiocarcinom. Singura variantă de tratament era operaţia (extirparea zonei afectate din ficat) urmată de chimioterapie. Chirurgii din România au refuzat să facă operaţia pe motiv că este foarte riscantă. Neavând altă soluţie, am început tratamentul cu citostatice.

Prima şedinţa de chimioterapie a fost de ziua soţului meu. La a doua şedinţa de chimioterapie am întâlnit o doamnă care avea acelaşi diagnostic şi o situaţie asemănătoare. Disperată plecase în străinătate la o clinică din Viena care i-a acceptat cazul. La câteva zile de la întâlnirea noastră am trimis şi eu dosarul către aceeaşi clinică. Cazul a fost acceptat în vederea operaţiei.

poza_1

Prima veste bună după 4 luni de disperare şi de luptă cu neputinţa a fost un lucru care nu se putea numi decât minune. Atunci minunea s-a întâmplat cu ajutorul oamenilor de pretutindeni, datorită lor am reuşit să strâng suma de bani şi am mers în Viena. Operaţia a avut loc, dar nu s-a putut face rezectia de ficat deoarece situaţia în momenul în care m-au deschis era alta decât cea care rezulta din investigaţii. Totuşi chirurgul nu şi-a pierdut firea şi a făcut tot ce se putea face pentru a-mi oferi timp, aşa că mi s-a scos bila, tumora principală care era între lobul stâng şi cel drept şi mi s-au curăţat căile biliare pentru a nu se produce un colaps. Mi s-a injectat în toate tumorile alcool şi la o săptămâna mi s-a făcut prima chimio-embolizare. Au făcut tot ce era posibil la momentul respectiv. Mi-au spus că dacă nu interveneau era vorba de câteva săptămâni de viaţă, nici nu se putea discuta de luni.

Oncologul din Viena mi-a prescris o schemă de imuno-chimioterapie. Prima şedinţa am făcut-o în Viena, apoi am revenit în ţară cu speranţa că tratamentul îl pot face aici. Dar am constatat că este imposibil, deoarece unul din medicamente nu era în schemele de tratament avizate în România.

Am încercat să apelăm la formularul 112 prin care statul decontează o parte din tratamentele şi intervenţiile care nu se pot face în ţara. Dar operaţia care se făcuse în Viena se putea face – teoretic – şi în România, deşi nimeni nu îndrăznise, iar medicamentul respectiv care costa foarte mult nu mi-l putea recomanda nimeni nefiind in schemele clasice de tratament din România, aşa că nu aveam ce era cel mai important pentru formularul 112, adică o scrisoare medicală de la un doctor care să recomande tratamentul în străinătate. Situaţia a rămas ca la început, să ne descurcăm cum putem.
Şi totuşi nu ne-am lăsat. Au urmat 9 luni de tratamente, chimio-embolizari, infiltraţii cu alcool, toate au fost făcute în Viena. Dar rezultatele au apărut, şi la sfârşitul lunii februarie 2010 chirurgul şi oncologul au decis că operaţia de rezecţie se poate face.

Au trecut 9 luni, de când am fost trimisă acasă să mor liniştită în patul meu.
Aceste luni mi le-au dăruit oameni, cei mulţi care m-au ajutat să strâng bani pentru prima operaţie şi care au fost alături de mine cu un gând bun şi o rugăciune. Fără ei, fără ajutorul şi susţinerea lor nu cred că aş fi avut puterea să lupt şi să am o atitudine optimistă.
Mi le-au dăruit doctori care m-au tratat şi care nu au încetat nicio clipă să lupte şi să încerce tot ce este posibil să învingă boala.
Dar totul a fost posibil numai cu credinţă în Dumnezeu, care cu voia şi bunătatea Lui face minuni.

Îmi doresc atât de mult să pot ajunge în Viena să fac a doua operaţie, să pot lupta în continuare pentru a învinge boala, să-mi cresc copilul aluturi de soţul meu şi să mă bucur în fiecare clipă de viaţă.

Nu ştiu să cer şi până acum un an tot ce-am realizat am făcut-o cu propriile puteri, dar acum nu pot reuşi singură, am nevoie de ajutorul oamenilor să strâng suma de 20.000 euro pentru a doua operaţie. Orice ajutor oricât de mic este binevenit. Cu ajutorul dumneavoastră, cu speranţă şi credinţă, această minune cred că poate deveni realitate.

Dumnezeu să ne ajute şi să ne ocrotească!

GACHE ALINA DANIELA

BRD – Bucuresti – Suc. Marie Curie

CONT RON -  RO26 BRDE 441S V618 9773 4410

CONT EUR – RO95 BRDE 441S V618 9829 4410

SWIFT – BRDEROBU

Pana pe data de 25 aprilie 2010 trebuie sa achitam costurile operatiei.
Va multumesc pentru timpul si sprijinul acordat. Viata ei este acum doar in mainile lui Dumnezeu si a bunavointei dumneavoastra.
Cu mult respect,

Cristian Gache

Contact:
e-mail: cristian[punct]gache[at]gmail[punct]com
mobile: 0730.735.002

Update:

Alina a invins cancerul!

“Tumorile extrase erau inactive, devenisera necroza. Restul tesutului este ok.
“No more Cancer!”
Cu ajutorul lui Dumnezeu, cu bunatatea si caldura oamenilor, cu speranta si incredere, noi am invins acesta boala!
Dumnezeu sa Va binecuvanteze,
Alina si Cristi”