“Rugăminte în speranţa salvării vieţii mamei mele…”

.

“Mă numesc Gabriel şi sunt unicul fiu al unor oameni simpli, din comuna Niţchidorf, jud. Timiş…
O familie care suferă enorm din cauza sorţii nemiloase care ne-a lovit în urmă cu şapte ani, când mama mea Eugenia s-a îmbolnăvit de-o gravă afecţiune cardio-vasculară: cardiopatie cu insuficienţă cardiacă cronică, clinic manifestă NYHA II, insuficienţă circulatorie cronică şi HTA-grad II, cu risc înalt, urmată de afecţiuni ale structurii aparatului respirator şi ale funcţiilor sale: tuberculoză bronhopulmonară şi bronhopneumopatie cronică-obstructivă BPOC stg.III/IV, care au determinat numeroase sechele şi deficienţe funcional-respiratorii, manifestate prin insuficienţă pulmonar-respiratorie cronică-severă, ce a determinat o alterare progresivă a stării generale de sănătate, a participării şi mobilizării social-familiale prin/din cauza reducerii dramatice a capacităţii de autoservire şi autoângrijire, necesitând îngrijire şi monitorizare medicală specială, oxigenoterapie permanentă, supraveghere şi asistenţă continuă din partea altei persoane.

După ce ni s-a spus de medici, că mama nu o să însănătoşească, fără o intervenţie chirurgicală majoră de transplant pulmonar, surprinşi de gravitatea şi dificultatea remediului terapeutic, părinţii mei au consultat mai multe centre şi clinici de specialitate, în vederea unui alternative de tratament …dar degeaba. În plus, orice intervenţie chirurgicală şi în special una de transplant pulmonar, era imposibilă atâta timp cât persista afecţiunea cardiacă iniţială.

Am ajuns să ne vindem locuinţa din Timişoara unde am stat, pentru a putea trata sau măcar ameliora, afecţiunea cardio-vasculară, ce-o vulnerabiliza pe mama .Astfel, după 5-6 ani de tratamente şi spitalizări repetate, când banii de pe locuinţă s-au epuizat, am început să vindem lucrurile de valoare din casă. Sacrificarea casei proprii şi a majorităţii bunurilor casnice şi a lucrurilor noastre personale a fost determinată de lovitura grea primită de tatăl meu, ca urmare a necazurilor acumulate şi care pe fondul unei boli hipertensive a suferit un atac subit de glaucom, cu pronostic sever, ce a impus intrarea acestuia de urgenţă, în pensie de invaliditate, venitul nostru familial -diminuându-se astfel, drastic.

Acolo – în căminul nostru pierdut de „ ACASĂ”, era singurul loc unde ne simţeam în siguranţă, unde eram noi înşine, fără inhibiţii, orgolii, măşti iar, ura, teama şi neputinţa încetau în faţa vibraţiei inimilor tuturor celor dragi, de lângă noi. De atunci însă, soarta crudă a mamei şi familiei noastre, ne împiedică – oriunde şi oricând, să ne simţim, vreodată – „ACASĂ”

În iarna grea şi nemiloasă anului 2005, pe un ger cumplit, a trebuit să vindem locuinţa…A fost cumplit. Numai cine a trecut prin aceste clipe poate să-şi dea seama de grozăvia trăită de noi .

Însă, n-a fost mai cumplit – decât, inamicul cu care luptam de atâta vreme – Moartea !

Dar cu toate acestea, încrederea noastră nu a încetat în reuşita salvării vieţii mamei, pe care o iubeam cu atât mai mult cu cât boala avansa, odată cu trecerea timpului. Cu toţii, eram decişi să rezistăm, îndurând tot greul, până când vom ieşii la liman şi mama va fi salvată. Şi tot de-atunci, din iarna anului 2005, săraci fiind, greutăţile vieţii au devenit şi mai apăsătoare, obligându-ne să trăim în continuare, ca nişte sihaştrii toleraţi, într-o casă veche al unui neamţ, de mult plecat din comuna Niţchidorf. Acolo ne ducem viaţa chinuită, alături de sărmana mea mamă, imobilizată într-un pat, dintr-o cameră, cufundată mai tot timpul în recea întunecime a vechii case şvăbeşti.

De atunci, viaţa noastră este un iad, culminat de apariţia neaşteptată în cavitatea pulmonară a mamei a unei Aspargiloze pulmonare, ce a determinat dezvoltarea unui micetom şi a unei fibroze pulmonare difuze.

În aceste condiţii, evoluţia stării pulmonare a mamei, a înregistrat o înrăutăţire, cu toate semnele încurajatoare de ameliorare cardio-vasculară, determinată de tratamentul cardiologic susţinut, pe parcursul ultimilor ani. Astfel, mama a ajuns să nu mai poată respira, independent de administrarea suplimentară de oxigen, în ultimul timp simţindu-se foarte rău, prezentând dureri în capul pieptului însoţite de o greutate imensă în piept si o senzaţie ciudată de îngustare în gât, presiune în torace si o senzaţie îngrozitoare de sufocare. Panica sufocării îi amplifică criza şi teama de moarte prin axfisiere, chipul învineţit, extremităţile reci, ameţeala puternic resimţită devin simtomele dominante ale suferinţei mamei mele, ce sunt continu însoţite de tuse şi o respiraţie zgomotoasă, aspră.

La ultima evaluare pulmonară, de la finele anului trecut, când mama a împlinit vârsta de 42 de ani, s-a completat fişa diagnosticelor cu următoarele afecţiuni-preponderent pulmonare: Emfizem pulmonar, astm bronşic alergic potenţial controlat, micetom cronic, cu forma agravată de Cord pulmonar cronic – decompensat, insuficienţ respiratorie cronică manifestă SaO2 =88 % -în repaus, tromboflebită profundă a membrului inferior drept.

Cu toate că starea cardio-vasculară, este mult ameliorată, datorită agravării afecţiunilor pulmonare, mama mea este permanent dependentă de administrarea continuă cu oxigen – produs prin intermediul aparatului cu funcţionare electrică, deţinut la domiciliu- concentrator de oxigen- marca Respronics. Pentru a putea respira, parintii au închiriat (63 lei/luna) de la CNSAS-Timiş, un aparat de administrare continua de oxigen la domiciliu. Acest aparat trebuie utilizat non-stop.  Dar lucrul acesta, deşi vital, este un mare impediment…datorită costului energiei electrice consumate pentru mentinerea in functiune a aparatului, ce se apropie de venitul lunar al familiei noastre de 500 lei/luna, din care cuantumul pensiei de invaliditate a mamei, este de 350 lei.

Toate aceste afecţiuni aflate într-un stadiu avansat de gravitate cu risc crescut de accidente pulmonar-hemoragice severe au implicat intervenţii şi tratamente medicale costisitoare, spitalizări şi deplasări repetate la diferite clinici de pneumologie, pentru efectuarea de analize, radiografii, tomografii şi alte proceduri medicale de atestare a diagnosticului, de stadializare în vederea unui transplant pulmonar, întocmirea dosarului cuprinzând raportul medical, referatul şi analizele de specialitate, ce atestă necesitatea tratamentului şi a operaţiei chirurgicale, în statele membre ale Uniunii Europene.

De asemenea, este necesară deplasarea la Bucureşti, pentru identificarea clinicilor din străinătate, unde se poate efectua intervenţia chirurgicală, deplasarea în Uniunea Europeană, la clinica respectivă. Autorităţile române, nu decontează transportul şi evaluările medicale din străinătate.

Problema majoră este cea financiară, familia noastră neputând să suporte costul acestor evaluări şi consultaţii, nici drumul şi spitalizarea şi cu atât mai puţin operaţia propriu-zisă, motiv pentru care apelez la bunăvoinţa dumneavoastră, în speranţa că ne veţi ajuta, în încercarea disperată de a da o şansă de salvare mamei mele, lovită nemilos de soartă.

Acesta este un apel la bunăvoinţa strângerii sumei de 9000 lei necesare finalizării documentarului medical şi a dosarului administrativ de transplant, cât şi a evaluării medicale cerute de Comunitatea Europeană, ca o unică soluţie salvatoare de accesare a formularului E 112 a Consiliului Europei, privind efectuarea serviciului medical în statele Uniunii Europene ( a transplantului pulmonar propriu-zis).

Toţi cei care vor s-o salveze pe mama, sunt rugaţi să depună bani în contul:

Titular: Condeescu Eugenia
Banca: Banc Post S.A.
Sucursala: Timişoara
Cont în Lei: RO09BPOS36003317003RON01

Contact:

Condeescu Eugenia ; Comuna Niţchidorf nr. 23 ; judeţul Timiş
Telefon: 0728431561 ; 0742813229
E-mail : mihai20us[at]yahoo[punct]com